Traficul bilelor de biliard
Se poate vorbi despre traficul de masini intr-o capitala aglomerata in fel si chip. Cum e bine sa sofam? Intr-o tara nordica te impresioneaza disciplina si ordinea. Intr-o tara sudica te incanta creativitatea. Condusul masinii in orase face parte din zestrea istorica zonala. Oamenii se comporta dupa cum simt la nivelul unui subconstient colectiv. Viata pe strazi face parte din viata orasului, cu bune si cu rele, cu tipuri de intamplari fara de care capitala unei tari ar fi lipsita de personalitate. Conduc in Bucuresti de douazeci de ani si in fiecare an devine parca mai interesant. Cu cat se reglementeaza si se restrictioneaza mai mult circulatia, cu atat oamenii cauta (si gasesc) cai de a ocoli legile scrise. Raul tratat cu rau prin amenzi sau luarea permisului nu se vindeca decat aparent. Reapare sub alte forme. Ca atunci cand ataci o boala cu antibiotice: ai doar impresia ca s-a vindecat. Orice rezolvare de durata a unei probleme nu se face in mod conflictual. Cum reducem indisciplina in trafic? De fapt nici nu stim daca aceasta este adevarata problema. Nu cumva infrastructura deficitara ori subdimensionarea arterelor stradale sunt cauza principala a accidentelor? Alegem sa respectam un semn, tinand dupa noi la coada o intreaga artera sau o luam peste linia continua, deblocand nodul creat? Comportamentul “dupa carte”, bun in tarile nordice, nu prea merge aplicat la romani. La multi alti europeni e la fel. Bunaoara, la italieni. In Roma nu exista decat reguli ale locului, nescrise, neinteligibile pentru soferii “cuminti”. Scrie undeva ca o tara cu un trafic disciplinat are PIB-ul mare? In India si China zilelor noastre gasim cel mai dezordonat trafic dar si cea mai mare crestere economica de pe planeta.
Oamenii incalca legea fara sa considere ca fac ceva rau. De ce? Pentru ca majoritatea celorlalti fac la fel si pentru ca nu patesc nimic. Pentru ca nu e nevoie sa conduci ca la scoala auto dupa ce ai invatat rosturile strazii. Jungla urbana ti-a intarit instinctul de conservare. Daca esti pentru prima oara in Bucuresti, ai face mai bine sa-ti lasi masina la marginea orasului si sa iei tramvaiul. In intersectii, pe marile bulevarde sau pe stradute, o poti ciocni ca pe o bila de billiard. Speri cumva ca Ford-ul din fata ta nu franeaza brusc exact cand te grabesti sa treci pe galben? Ca BMW-ul din stanga nu-ti taie calea fara nici un avertisment? Gresit! Increderea in partenerii de trafic se construieste… altfel. Nu spera nimic pana nu iti stapanesti furia si mai ales pana cand nu iti invingi teama. Teama e mai rea decat neincrederea. Atrage inevitabil exact raul pe care-l pui in fata. Desi raul nu mai pare rau daca ai invatat din el. Micile lovituri sau atingeri te vaccineaza impotriva fricii, apoi dispar. Incredibilul situatiilor de trafic incepe sa ti se para firesc iar regulile jocului numit car-driving ti se dezvaluie in toata splendoarea lor misterioasa, dincolo de logica “decretului” din care ai dat examen.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu